Muschii coapsei

Mal și mușchi al coapsei. Muschii Coapsei

Atitudini particulare 2. Ortostatism şi mers 3.

durere la nivelul coloanei vertebrale și articulațiilor mâinilor

Motilitate activă şi forţă segmentară 4. Coordonare 5. Mişcări involuntare 6. Tonus muscular şi motilitate pasivă 7. Examenul reflexelor 8. Tulburări trofo-vegetative 9. Sensibilitate Nervi cranieni Tulburări de limbaj şi praxie Cauze: -deficit motor paralizii -tulburări de tonus muscular -atrofii musculare -durere posturi antalgice -alterare a stării de conştienţă -mişcări involuntare Exemple 1. Normal această poziţie poate fi menţinută cu uşurinţă. După modalitatea de dezechilibrare se disting 3 tipuri de probă Romberg pozitivă: 1.

Proba Romberg pozitivă de tip cerebelos: tendinţa de cădere nu este influenţată de închiderea ochilor. În leziunile de vermis anterior există tendinţa de cădere înainte; în leziunile de vermis posterior —tendinţa de cădere înapoi; în leziunile de emisfer cerebelos bolnavul are tendinţa de cădere de partea emisferului lezat.

Proba Romberg pozitivă de tip vestibular: bolnavul tinde să cadă de partea vestibulului lezat; dezechilibrarea se accentuează prin închiderea ochilor, iar direcţia de cădere este influenţată de poziţia capului.

Proba Romberg pozitivă de tip tabetiform mioartrokinetic : apare în leziuni ale căilor sensibilităţii profunde. Apare tendinţa de cădere în toate direcţiile care se accentuează mult după închiderea ochilor. Mersul poate fi modificat în — paralizii - ataxii -tulburări de tonus muscular - diskinezii Examinatorul îşi concentrează atenţia asupra membrelor inferioare iniţialdar apreciază apoi întregul corp.

Se apreciază lungimea pasului, viteza mersului, desprinderea piciorului de pe sol, gradul şi direcţia de ridicare a piciorului, reluarea contactului cu solul.

tratamentul artrozei cu condroprotectoare

Se apreciază stabilitatea trunchiului în timpul mersului, poziţia capului şi direcţia privirii, menţinerea rectilinie a direcţiei de mers, prezenţa şi amplitudinea balansului fiziologic al braţelor.

De partea afectată lipseşte balansul membrului superior. Apare un balans excesiv al trunchiului şi braţelor. Fiind paralizată musculatura antero-externă a gambei care flectează dorsal piciorul pe gambă, bolnavul trebuie să ridice genunchiul mai sus pentru a nu se împiedica de propriul său picior,şi să ia contact cu solul iniţial cu vârful piciorului apoi cu călcâiul 5. În boala Parkinson mersul este lent, cu paşi mici şi tarâţi.

Corpul este rigid şi lipseşte balansul fiziologic al membrelor superioare. Mersul cerebelos este nesigur, în zig-zag, cu bază de susţinere largă 7. În coreea cronică mersul este dansant, ţopăit datorită mişcărilor coreice care îl parazitează. Prin deficit motor se înţelege un un deficit de viteză, amplitudine şi forţă a mişcărilor.

Este recomandabil ca bolnavul să execute concomitent mişcări simetrice astfel examinatorul sesizând mai uşor existenţa unei reduceri discrete de viteză şi amplitudine a mişcărilor în anumite segmente.

Muschii coapsei

Forţa segmentară se apreciază cerând bolnavului să execute diferite mişcări la care examinatorul se opune. Membrul inferior paretic va cădea primul pe pat. Membrul inferior paralizat va cădea primul. Membrul inferior paretic va rămâne în urma celui sănătos.

Calea motilităţii voluntare cuprinde 2 neuroni: 1. Axonii lor intră în componenţa fascicolului piramidal. Fac sinapsă în coarnele anterioare ale MS cu neuronul motor periferic sau cu nucleii motori ai nervilor cranieni dinTC fascicolul geniculat.

Mal și mușchi al coapsei

Axonii acestor neuroni se distribuie la muşchii trunchiului şi membrelor în cazul localizării medulare şi la muşchii extremităţii cefalice în cazul localizării în TC.

Un neuron motor şi fibrele musculare pe care le inervează constituie o unitate motorie. Sinapsa dintre un neuron motor şi fibrele sale musculare se numeşte placă motorie şi este mediată de acetilcolină. Un deficit motor poate fi rezultatul lezarii NMC, NMP, al unei disfuncţii la nivelui sinapsei sau într-o boală musculară.

Clasificarea paraliziiilor: 1. Dismetria constă în abaterea mişcării de la traiectoria propusă. Mişcarea rectilinie sau curbilinie este înlocuită cu o mişcare în zig-zag 2.

Hipermetria constă în depăşirea ţintei datorită intervenţiei frenatoare tardive a muşchilor antagonişti. Adiadocokinezia consta în inabilitatea de a face mişcări rapide de sens contrar, alternativ şi repetitiv.

😬 Betty si-a pus APARAT DENTAR si NU poate VORBI 😂

Dismetria şi hipermetria se examinează prin probele - index-nas : se cere bolnavului sa ducă vârful indexului la vârful nasului alternativ, cu fiecare mână -călcâi- genunchi:bolnavul în decubit dorsaleste invitat să atingă cu călcâiul unui membri genunchiul celuilalt membru, alternativ cu fiecare membru inferior Ambele probe se pracică cu ochii închişi şi deschişi.

În cazul dismetriei bolnavul face o mişcare în zig-zag. În cazul hipermetriei bolnavul depăşeşte nasul, respectiv genunchiul. Adiadocokinezia se examinează prin proba marionetelor durerea în mână face clic pe articulație efectuarea rapidă, alternativă a mişcărilor de pronaţie şi supinaţie cu braţele întinse înainte; proba baterii tactului.

Aceasta prezintă 2 forme clinice mai importante: Ataxia cerebeloasă se însoţeşte de tulburări de ortostatism şi mers, hipotonie musculară, tremor intenţional final, pendularism rotulian,tulburări de scris cu litere mari, inegalede vorbire. Nu se accentuează la închiderea ochilor. Ataxia tabetiformă se însoţeşte de tulburari de ortostatism şi mers, hipotonie musculară, ROT abolite.

Este mai exprimată la membrele inferioare. Se accentuează la închiderea ochilor. Se studiază în repaus, în timpul menţinerii unei posturi şi în mişcare. Tremorul sunt mişcări involuntare oscilatorii ritmice de amplitudine şi frecvenţă variabilă. La nivelul membrului superior imită mişcarea de numărare a banilor.

  • Coapsa este segmentul superior al membrului inferior, care se intinde de la nivelul zonei inghinale pana la nivelul articulatiei genunchiului.
  • Coapsa | Anatomie si fiziologie - Mal și mușchi al coapsei
  • Coapsa | Anatomie si fiziologie
  • Opțiuni produse Mal și mușchi al coapsei Sunt grupati in jurul orificiilor; orbital, nazal, bucal, auditiv la nivelul carora actioneaza ca dilatatori sau constrictori.
  • Boli ale țesutului conjunctiv al genunchiului

Iniţial apare unilateral. Mişcările coreice sunt bruşte, aritmice, asimetrice, neregulate, dezordonate, antrenează ample deplasări ale segmgmentelor de membre, în poziţii bizarre, ilogice.

La faţă apar grimase, generează tulburări de fonaţie şi deglutiţie. Mersul devine ţopăit. Apar în leziuni de neostriat. Mişcările atetozice sunt mai lente, de amplitudine mai redusă, neregulate, distale, au caracter torsionant al extremităţilor, dispar în somn.

Uneori se asociază cu mişcările coreice situaţie numită coreoatetoza. Mişcările pseudoatetozicesunt mai lente decât atetoza, mai variabile ca traiectorie şi se intensifică la închiderea ochilor. Apar în leziuni ale căilor proprioceptive. Hemibalismul este o diskinezie brutală, care afectează un hemicorp, de Mal și mușchi al coapsei a unui membru de obicei superior din porţiunea sa proximală. Apare în leziuni ale corpului subtalamic Luys. Miocloniile sunt Mal și mușchi al coapsei bruşte de scurtă durată ale unui muşchi sau ale unui grup muscular.

Pot duce sau nu la deplasarea segmentului de membru respectiv. Nu dispar în somn. Pot fi ritmice sau aritmice, permanente sau intermitente.

Apar în encefalopatii infecţioase, metaboliceepilepsie, etc. Fasciculaţiileconstau în contracţii sincrone limitate la fibre musculare aparţinând unei unităţi motorii traducând un proces iritativ cronic la nivelul pericarionului NMP. Sunt rapide, neregulate,nu duc la deplasarea segmentului de membru. Clinic apar ca nişte mişcări vermiculare. La percuţia muşchiului cu ciocanul de reflexe se accentuează.

Convulsiile sunt contracţii musculare care realizează imobilizarea convulsii tonice sau deplasarea convulsii clonice segmentelor de membru. Ele pot fi generalizate în grand mal cănd bolnavul îşi pierde starea de conştienţă şi localizate crize jacksoniene care se pot generaliza secundar. Acestea din urmă presupun existenţa unui focar de iritaţie corticală motorie şi trebuie obligatoriu investigate. Ticurile sunt mişcări cu caracter stereotip şi pseudogestual.

Pot fi suprimate temporar voluntar. Pot apare după encefalite. Principala metodă de examinare a tonusului muscular constă în motilitatea pasivăcare permite examinarea a doi parametrii:amplitudinea mişcării passive şi rezistenţa întâmpinată la efectuarea ei. Examinarea tonusului muscular se poate face şi prin inspecţie şi palpare pentru anumite grupuri musculare.

Există următoarele tipuri de hipertonii: 1.

limbajul corpului dureri articulare

Acesta se examinează la nivelul bicepsului brahial. În hipertonia extrapiramidală se percep palpatoric sacade. Continuând să facă aceste mişcări pasive, invită bolnavul să ridice lent membrul inferior homolateral extins din genunchi de pe planul patului. Rigiditatea prin decerebrare apare în leziunile grave de TC mezencefalice şi pontineînsoţită de tulburări grave ale stării de conştienţă.

Muschii Coapsei

Semnele de iritaţie meningeană : Iritaţia meningeană este caracteristică sindroamelor meningeene. Apare contractura întregii musculaturi paravertebrale datorită iritării arcului reflex. Se examinează prin anteflexia pasivă a capului pe torace.

În mod normal mentonul atinge partea superioară a toracelui ; în cazul prezenţei redorii cefei anteflexia pasivă este deficilă şi incompletă.

Kerning II: actualmente se examinează prin ridicarea membrelor inferioare extinse. Dacă mişcarea se blochează la un unghi mai mare de de grade semnificaţia este patologică. Kerning I : anteflexia pasivă a trunchiului din decubit dorsal în poziţie şezândă determină ridicarea genunchilor. Se examinează doar la copii 3.

Brudzinski II : Se examinează actualmente prin ridicarea unui membru inferior extins ca şi Lasègue. Pozitivarea lui constă în ridicarea genunchiului controlateral. Brudzinski I : anteflexia pasivă bruscă a capului.

Pozitivitatea se exprimă prin ridicarea genunchilor. Aceste manevre se utilizează la Boli Infecţioase după confirmarea diagnosticului de meningită pentru urmărirea evoluţiei. Nu se practică la prima examinare.

Muschii Coapsei

Această secvenţă poartă numele de reflex. Arcul reflex cuprinde calea aferentă sau receptoare şi calea eferentă sau efectoare. Necesită minimum 2 neuroni, dar poate fi şi polineuronal.

Se examinează următoarele reflexe ROT 2. Reflexele cutanate 3. Reflexele idiomusculare Mal și mușchi al coapsei. Reflexul de postură 5. Reflexul de triplă flexie 6. Reflexele arhaice 1. Răspunsul la această excitaţie proprioceptivă constă în contracţia unui muşchi sau a unui grup muscular aferent tendonului sau apofizei.

Sunt reflexe monosinaptice adică sunt formate din 2 neuroni: cel aferentcu pericarionul în ganglionul spinal şi cel eferentNMP Mal și mușchi al coapsei cornul anterior al MS. La bolnavii în decubit dorsal se sustine membrul inferior examinatorul susţine membrul inferior în spaţiul popliteu astfel încât gamba să formeze cu coapsa un unghi obtuz. La bolnavii şezând membrele inferioare atârnă liber. La bolnavii în decubit dorsal este necesară semiflexia gambei şi rotatia externă a coapsei.

Subiecţii mobilizabili trebuie plasaţi în genunchi cu piciorul atârnând. Apare când hiperreflexia este accentuată. Apare în sindrom NMC. Uzual se poate Mal și mușchi al coapsei clonusul rotulian şi clonusul ahilean. Sunt polisinaptice.

Curent se examinează: a reflexul palmo-mentonier: este un Mal și mușchi al coapsei patologic. Excitarea eminenţei tenate cu un ac bont determină contracţia musculaturii mentoniere.

Apare în leziuni de obicei bilaterale ale fasciculului geniculat. Examinaa se face la 3 nivele: - abdominal superior supraombilical —sub rebordul costal T7-T8 - abdominal mijlociu ombilical - orizontal la nivelul ombilicului T9-T10 - abdominal inferior subombilical — deasupra plicii inghinale TT12 Raspunsul normal constă în contracţia muşchilor abdominali de partea excitată.

Absenţa lor semnifică fie leziunea căii piramidale sau a arcului reflex spinal la nivelul metameric respectiv. Răspunsul normal constă într-o flexie lentă a tuturor degetelor.

Răspunsul patologic constă în extensia halucelui şi eventual răsfirarea celorlalte degete în evantai. Indiferenţa plantarăconstă în lipsa oricărui răspuns şi semnifică o leziune la nivel L5-S1.

Echivalentele semnului Babinski: - Manevra Oppenheim : examinatorul exercită cu policele ajutat de index, eventual o compresiune puternică a crestei tibiale de sus în jos. Răspunsul pozitiv constă în flexia plantară a tuturor degetelor.