Ruperea tendonului mușchiului supraspinatus al tratamentului articulațiilor umărului

Afecțiuni ale umărului Anatomia umărului Pentru a înţelege cum funcţionează umărul, modul în care se pot produce leziunile şi cât de dificilă poate fi recuperarea acestuia după traumatisme este necesar să înţelegem felul în care sunt construite şi interconectate diferitele structuri ale umărului. Structurile cele mai profunde ale umărului includ oasele şi articulaţiile.

  • Boala scoțiană a articulațiilor
  • Masarea zonei cu probleme este permisă numai după oprirea procesului inflamator.
  • Dacă tendoanele umărului sunt inflamate, este tendonita articulației umărului.
  • Tendinita articulației umărului - Cifoză -
  • Надо думать, придет такой день, когда они отчаянно будут нуждаться в помощи друг друга.

Următoarele sunt ligamentele şi capsula articulară, iar la nivel superficial sunt situaţi muşchii şi tendoanele. Oasele care intră în alcătuirea umărului sunt humerus osul braţuluiscapula, acromion şi clavicula. Există patru articulaţii care formează umărul. Principala articulaţie a umărului, numită articulaţia glenohumerală, se formează în locul în care capul humeral se potriveşte la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei.

Această scobitură poartă numele de cavitate glenoidă. Articulaţia acromioclaviculară se găseşte între acromion şi claviculă. Articulaţia sternoclaviculară realizează conexiunea între braţ, umăr şi scheletul principal al toracelui anterior. O articulaţie falsă se formează în locul în care scapula glisează la nivelul toracelui.

Manifestări ale inflamației tendoanelor muschilor umărului

Această articulaţie, numită articulaţia scapulotoracică, este importantă deoarece necesită ca muşchii din jurul scapulei să funcţioneze împreună, pentru a menţine glenoida în linie în ce unguent pentru osteochondroza lombară mişcărilor umărului. Articulaţia umărului are puţine ligamente, iar cele existente sunt relativ mici. Stabilitatea care există la nivelul umărului este conferită de coafa rotatorilor, adică de articulaţia umărului care este acoperită de un manşon format dintr-un grup de muşchi şi tendoane.

Aceasta menţine braţul în articulaţia umărului articulaţie de tip bilă-cavitate şi ajută la mişcarea braţului în diferite direcţii. Coafa rotatorilor este alcătuită din patru muşchi ce înconjoară articulaţia umărului asemănător unei manşete: supraspinos, infraspinos, rotund mic şi subscapular.

Muşchiul subscapular exercită o acţiune de compresie la nivelul capului humeral şi, în anumite poziţii, o mişcare de rotaţie internă. Muşchiul  infraspinos şi rotundul mic realizează rotaţia externă a braţului.

Informatie medicala revizuita de: ANDREI BOGDANMedic primar ortopedie — traumatologie Protocolul post-operator de recuperare a coafei rotatorilor Leziunile de la nivelul umarului sunt dificil de tratat datorita faptului ca solicitarea umarului este permanenta, cu fiecare miscare a bratului, situatie ce presupune accentuarea durerii si posibila agravare a leziunii deja existente. Un al doilea motiv ar fi ca articulatia umarului este mai putin stabila decat majoritatea celorlalte articulatii din organism, particularitate de biomecanica necesara pentru realizarea multitudinii de miscari la acest nivel. Cu alte cuvinte, umarul sacrifica stabilitatea in favoarea mobilitatii, fiind frecvent predispus la accidentari. Majoritatea articulatiilor sunt stabilizate de catre ligamente. Stabilitatatea umarului este conferita de coafa rotatorilor, de capsula si ligamentele periarticulare si de ceilalti muschi din vecinatatea articulatiei.

Aceşti patru muşchi acţionează ca o unitate pentru a menţine stabilitatea dinamică a umărului şi, în acelaşi timp, ei permit ridicarea braţului. Microscopic, toate tendoanele coafei rotatorilor fuzionează, formând o bandă continuă.

Din cauza frecarea durerii articulare particularităţi de structură, riscul de ruptură este egal pentru cei patru muşchi din structura coafei rotatorilor; de asemenea, tendoanele din coafa rotatorilor se pot rupe când sunt suprasolicitate sau lezate.

Cartilajul articular acoperă capetele articulare ale fiecărui os, are o grosime aproximativă de 0,6 cm la articulaţiile mari, care trebuie să suporte sarcini mari, ruperea tendonului mușchiului supraspinatus al tratamentului articulațiilor umărului este puţin mai subţire la articulaţii precum umărul, care în mod normal nu suportă greutăţi.

Cartilajul articular permite suprafeţelor articulare să alunece una pe lângă alta fără a produce leziuni.

Unguent Traumeel pentru dureri articulare

Funcţia lui este să absoarbă şocurile şi să ofere o suprafaţă foarte netedă pentru a înlesni mişcările.

La nivelul umărului, cartilajul articular acoperă capătul proximal al humerusului şi regiunea din cavitatea glenoidă a scapulei.

Fiziopatologie

Tipuri de afecţiunile ale umărului Sinovita Cauzele sinovitei din articulația umărului sunt similare celor din alte articulații. Sinovita localizată se găsește în mod obișnuit în asociație cu leziuni ale labrului articular sau ale coafei rotatorilor sau cu osteofiții din articulația acromio-claviculară proiectați în spațiul subacromial. Sinovita generalizată, sistemică, apare în boli precum artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă sau lupusul eritematos sistemic.

Ca simptomatologie apar durerea de repaus și la mobilizare, tumefacția și limitarea mișcărilor, ultimele două în special când este afectat spațiul subacromial. Examenul clinic presupune toate testele pentru evaluarea spațiului subacromial, tendonului bicepsului și coafei rotatorilor.

Protocolul post-operator de recuperare a coafei rotatorilor

Radiologic pot fi apreciate leziuni osteocartilaginoase, spațiul subacromial și articulația acromio-claviculară, semne indirecte ca ascensionarea capului humeral în leziuni ale coafei.

Pot fi de folos, de asemenea, ecografia și testarea IRM. Artroscopic leziunile de sinovită sunt asemănătoare celor din alte articulații.

Când sunt descoperite în articulația gleno-humerală sunt de cele mai multe ori însoțite de o bursită subacromială. Tratamentul presupune în cazul sinovitei reactive secundare tratamentul leziunilor de bază instabilități de umăr, leziuni de labrum sau ale coafei rotatorilor, leziuni versuri dureri articulare cartilaj sau corpi liberi intraarticulari.

În cazul unei sinovite la pacienți cu boală sistemică sinovita pigmentară vilonodulară, condromatoza sinovială, artrita reumatoidă se poate sinovectomie artroscopică parțială, subtotală sau completă. Dacă nu s-a practicat decât sinovectomie și lavajul articular, mobilizarea umărului trebuie să fie imediată cu recuperarea precoce a amplitudinilor complete de mișcare pentru a împiedica formarea aderenţelor în special în recesul axilar.

Leziuni de cartilaj Leziunile de cartilaj în articulația umărului sunt mai degrabă rezultatul luxațiilor articulare decât al celor degenerative, spre deosebire de alte articulații. Clinic apare durerea de repaus, limitarea mișcării și crepitus, dacă e vorba de o cauză degenerativă artrita reumatoidăși instabilitatea de umăr dacă este o cauză traumatică. Radiologic se pot decela leziuni degenerative pensarea spațiului articular, osteofiți marginali sau leziuni osteocartilaginoase traumatice leziune Hill-Sachs, leziune Bankart osoasă etc.

Artroscopic se pot decela și evalua leziunile omartroza, artropatie prin defect de coafă a rotatorilor cu expunere de os subcondral etc. Uneori poate fi tratată leziunea de bază, alteori pot fi făcute intervenții paliative: lavaj articular și ablatia corpilor liberi și detritusurilor, îndepărtarea fragmentelor de cartilaj instabile cu stabilizarea marginilor defectului.

Recuperarea coafei rotatorilor | CENTROKINETIC

Pot fi, de asemenea, efectuate intervenții de stimulare a formării de fibrocartilaj: microfracturi și abraziune a osului subcondral. Umărul va fi mobilizat rapid după intervenție pentru a evita aderenţele. Corpi liberi intraarticulari Cauzele apariției unor corpi liberi în articulația umărului pot fi traumatice luxaţia gleno-humerală sau atraumatice necroza avasculară a capului humeral sau condromatoza sinovială. Simptomatic pot provoca durere fulgerătoare și blocaj articular, senzații care apar destul de rar din cauza volumului mare al articulației gleno-humerale.

Clinic nu există semne specifice; doar uneori pot fi puse în evidență crepitații la mobilizare. Radiologic pot fi observați corpii care sunt calcificați. Testul IRM Imagistică prin rezonanţă magnetică poate fi de folos.

afectarea articulațiilor genunchiului și boala

Când sunt mai mulți se vor îndepărta mai întâi cei mai mici pentru a nu extravaza prea mult lichid în subcutan. Uneori este nevoie chiar de o mini-artrotomie corpi mari sau sinovectomie completă condromatoza sinovială.

În cazul în care unica intervenție a fost de îndepărtare a corpilor articulari, se va mobiliza umărul imediat.

Prevenție și sfaturi utile pentru pacienți Tendinita este o inflamatie a tendoanelor - fascicule fibroase care fixeaza muschii pe oase.

Leziuni de labrum articular Labrul articular este o structură fibrocartilaginoasă care asigură congruența parțială între capul humeral și glenă. Rupturile și modificările degenerative ale labrului devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă.

De aceea, trebuie luat în considerare procesul normal de îmbătrânire atunci când se evaluează această formațiune anatomică. Totuși ele sunt de multe ori traumatice, consecutive luxațiilor și subluxațiilor gleno-humerale. Modificările degenerative pot rămâne asimptomatice, dar rupturile mai mari pot provoca senzații de blocaj.

Factori ai tendonitei articulare umăr

În cea mai mare parte, simptomatologia este guvernată de evenimentul și mecanismul cauzal luxația. Nu există teste specifice pentru leziunile labrale.

dureri de umăr cu reumatism

Rareori prin exercitarea unei presiuni cap humeral-glenă ruperea tendonului mușchiului supraspinatus al tratamentului articulațiilor umărului pot decela click-uri cauzate de fragmentul labral prins în articulație. Imagistic cel mai important este examenul IRM care poate decela, clasifica și stadializa leziunea. Tipologia leziunilor labrale este dată de modelul rupturii flap, toartă de coș, longitudinală sau degenerativă și de localizarea ei.

De aceea, labrul articular a fost împărțit în 6 zone diferite superior, antero-superior, antero-inferior, inferior, postero-inferior, postero-superior.

In general, tendinita este una dintre cele doua tipuri: Acuta.

Leziunile situate deasupra liniei ecuatoriale a glenei se asociază adesea cu leziuni de coafă și de tendon bicipital zonele I, II si VIiar cele inferioare liniei ecuatoriale sunt asociate frecvent cu instabilitatea de umăr zonele III, IV si V. Leziunile de tip SLAP O leziune de tip SLAP este o separare traumatică a labrului superior care se extinde dinspre anterior spre posterior implicând sau nu originea tendonului capului lung al bicepsului brahial.

Cauza poate fi o tensiune extremă în tendonul bicipital faza de decelerare a mișcării de aruncare cu cotul întinso cădere pe cot cu brațul flectat, luxaţia de umăr.

Durerea este simptomul principal. Clinic pot fi pozitive semnele pentru tendonul bicepsului Yergasson, Speed test. Radiologia rămâne nerelevantă în lipsa smulgerii unui fragment osos. Testul IRM este de elecție.

Afecțiuni ale umărului » Dr. Predescu

Este o leziune instabilă dacă deplasarea prin tracțiune pe biceps este mai mare de 3mm. Tratamentul depinde de clasificarea artroscopică: tratament conservator cu antiinflamatoare nesteroidiene și fizioterapie asociat sau nu cu debridare artroscopică limitată.

examenul lichidului sinovial

Combinații între rezecție și reparare artroscopică. Recuperarea după repararea unei leziuni tip SLAP presupune imobilizarea umărului și mobilizarea cotului, pumnului și mâinii 1 săptămână, evitarea rotației externe și aducției 3 săptămâni, întărirea protejată a bicepsului la săptămâni, mobilizarea activă la luni.

Leziuni de tendon lung al bicepsului brahial Rupturile parțiale sau complete, subluxații ale acestui tendon apar în special la sportivii care folosesc frecvent mișcarea de aruncare. Tendonul poate fi deșirat sau rupt în sindromul de impingement cronic, tenosinovita bicipitală sau alte condiții degenerative ale umărului care pot implica ruptura de labrum sau coafa rotatorilor.

dureri de noapte la glezne

Pacientul se plânge de durere pe fața anterioară a umărului și  poate avea un istoric de traumă în antecedente. Există semne clinice evocatoare pentru leziunea de tendon bicipital: Yergasson durere la flexie și supinație contracaratăSpeed durere la elevația anterioară contracarată sau nu a membrului superior cu cotul în extensie și supinație.

Ruptura este completă și devine nedureroasă de multe ori dacă apare o tumefacție la nivelul corpului muscular al bicepsului semnul Popeye.

DR SEGURA RUPTURA TENDON unguent sportiv comun

Examenul radiologic este neconcludent, dar poate arăta în incidenţe speciale un șanț bicipital mic, sugestiv pentru o subluxație a tendonului.

Testul IRM poate fi util pentru diagnostic, cel mai la îndemână fiind totuși examenul ecografic. Artroscopic un tendon bicipital normal are o culoare albă uniformă fiind acoperit de sinoviala transparentă.